Unde se duc taxele mele? Cum alte țări transparentizează destinația acestora

O pagină care îți arată cât din impo­zi­tul tău a mers la sănă­tate, la școli sau la pen­sii.

• Din 2014, admi­nis­tra­ția fis­cală bri­ta­nică pre­gă­tește pen­tru plăti­to­rii de impo­zit pe venit un „rezu­mat fis­cal anual”. În pri­mul an, aproape 24 de mili­oane de oameni l-au pri­mit. (Sursa: Guvernul Marii Britanii)
• Rezu­ma­tul arată veni­tul, impo­zi­tul plătit și cum s-ar împărți acest impo­zit pe dome­ni­ile de chel­tu­ieli ale sta­tu­lui. Din decem­brie 2020 se vede doar online, în con­tul fis­cal per­so­nal. (Sursa: Guvernul Marii Britanii)
• Exem­plu, după datele pen­tru anul 2024-2025: aju­toare soci­ale 21,3%, sănă­tate 20,9%, pen­sii de stat 11,9%, dobânzi la dato­ria publică 10,8%, edu­ca­ție 10,3%, apă­rare 5,5%. (Sursa: administrația fiscală britanică)
• Limita: TVA-ul nu este inclus, pen­tru că sta­tul nu știe cât chel­tuie fie­care om la cum­pă­ră­turi.

Vine odată cu deci­zia de impu­nere, direct în con­tul tău online.

• Din anul fis­cal 2014-2015, admi­nis­tra­ția fis­cală aus­tra­li­ană tri­mite o „chi­tanță fis­cală” fie­că­rui om care a plătit cel puțin 100 de dolari aus­tra­li­eni impo­zit pe venit. Cine își face decla­ra­ția online o pri­mește în căsuța din por­ta­lul guver­na­men­tal myGov. (Sursa: administrația fiscală australiană)
• Chi­tanța arată cât din impo­zi­tul tău a mers spre fie­care dome­niu al buge­tu­lui fede­ral: aju­toare pen­tru vâr­st­nici, pen­tru per­soa­nele cu diza­bi­li­tăți, pen­tru fami­lii și pen­tru șomeri, sănă­tate, apă­rare, edu­ca­ție, trans­port și altele. Arată și dato­ria sta­tu­lui și cât costă dobân­zile ei.
• Trans­pa­rența merge în ambele sen­suri: Aus­tra­lia publică în fie­care an veni­tul și impo­zi­tul plătit de fie­care firmă mare, cu veni­turi de peste 100 de mili­oane de dolari aus­tra­li­eni. Rapor­tul din octom­brie 2025 cuprinde 4.110 firme. (Sursa: administrația fiscală australiană)

Îți scrii sala­riul și vezi unde se duc banii dați pri­mă­riei.

• Apro­xi­ma­tiv 55 de pri­mă­rii din Sue­dia, prin­tre ele Sto­c­kholm, Göte­borg și Upp­sala, au pe site un mic cal­cu­la­tor, Skat­te­ko­l­len. Îți scrii sala­riul și vezi cum se împarte impo­zi­tul tău local pe școli, gră­di­nițe, îngri­ji­rea vâr­st­ni­ci­lor și cele­lalte ser­vi­cii ale pri­mă­riei. (Sursa: Skattekollen)
• Cal­cu­lul por­nește de la ulti­mul raport anual al pri­mă­riei, iar datele intro­duse nu se sal­vează. (Sursa: Primăria Gagnef)
• Cal­cu­la­to­rul e făcut de o firmă pri­vată; fie­care pri­mă­rie îl pune pe site și îl com­ple­tează cu cifrele ei. O idee pe care o poate pre­lua ușor orice pri­mă­rie din Româ­nia.

Nu o chi­tanță per­so­nală, ci o expli­ca­ție pe înțe­le­sul tutu­ror.

• În apri­lie 2023, Minis­te­rul Eco­no­miei din Franța a lan­sat pro­gra­mul „En avoir pour mes impôts” (în tra­du­cere liberă, „Să pri­mesc ceva pe măsura impo­zi­te­lor mele”). (Sursa: Ministerul Economiei din Franța)
• Una din­tre unelte arată cum sunt chel­tu­iți 1.000 de euro de bani publici. După datele pe 2019: 262 de euro pen­tru pen­sii, 195 pen­tru sănă­tate, 95 pen­tru edu­ca­ție, 28 pen­tru dobân­zile dato­riei publice. (Sursa: MoneyVox)
• O altă unealtă arată cât costă ser­vi­ci­ile publice folo­site de un anu­mit tip de fami­lie.

Când sta­tul își publică datele des­chis, ori­cine poate con­strui pe ele.

• Dane­marca publică toate chel­tu­ie­lile sta­tu­lui pe dome­nii, în baza de date a Insti­tu­tu­lui său de Sta­tis­tică, dar nu are un cal­cu­la­tor ofi­cial al taxe­lor per­so­nale. (Sursa: Statistics Denmark)
• Golul l-a umplut o apli­ca­ție pri­vată, Skat­te­gu­i­den. Cine îi dă acces la datele sale fis­cale își vede impo­zi­tul plătit împăr­țit pe dome­nii: pro­tec­ție soci­ală 40,9%, sănă­tate 17,5%, edu­ca­ție 11,6% (cifre pe 2025, ace­leași ca ale Insti­tu­tu­lui de Sta­tis­tică). Firma spune că are peste un milion de uti­li­za­tori. (Sursa: Skatteguiden)

Pro­cente apli­cate impo­zi­tu­lui tău, nu tra­seul fie­că­rei monede.

• Pasul 1: se ia impo­zi­tul plătit de tine.
• Pasul 2: se iau chel­tu­ie­lile sta­tu­lui dintr-un an recent, gru­pate pe dome­nii după o cla­si­fi­care inter­națio­nală a ONU (în engleză, COFOG).
• Pasul 3: se cal­cu­lează ce parte din total are fie­care dome­niu, iar ace­leași pro­cente se aplică impo­zi­tu­lui tău.

De ce nu urmă­rește fie­care leu: taxele intră într-un fond comun, iar sta­tul plă­tește chel­tu­ie­lile și din alte surse (TVA, impo­zi­tul pe pro­fit, împru­mu­turi). De aceea bri­ta­ni­cii scriu că împăr­ți­rea este „ilus­tra­tivă”, iar aus­tra­li­enii o numesc „noțio­nală”, adică o împăr­țire după pro­por­ții, nu un tra­seu real. (Sursa: administrația fiscală britanică)

Pen­tru tra­seul real al bani­lor, până la firma care i-a pri­mit, sunt nevoie de sis­te­mele din sec­țiu­nea urmă­toare.

Ca un extras de cont, doar că este al sta­tu­lui.

• Din 2017, ser­vi­ciul public Tutki­han­kin­toja (în engleză, Open­Pro­cu­re­ment.fi) arată cum­pă­ră­tu­rile sta­tu­lui fin­lan­dez fac­tură cu fac­tură: ce s-a cum­pă­rat, când, cu cât și de la cine. Datele por­nesc din 2016, vin aproape pe loc din con­ta­bi­li­ta­tea sta­tu­lui și pot fi des­căr­cate de ori­cine. (Sursa: Open Contracting Partnership)
• Sunt incluse insti­tu­ți­ile sta­tu­lui cen­tral (fără apă­rare, poli­ție și poli­ția de fron­ti­eră) și o parte din­tre pri­mă­rii.
• Ce urmează: pe 8 octom­brie 2026, guver­nul fin­lan­dez a tri­mis Par­la­men­tu­lui o lege pen­tru o bază națio­nală cu toate datele achi­zi­ți­i­lor publice, de la anun­țul lici­ta­ției și oferte până la fac­tură. Fac­tu­rile vor apă­rea într-un ser­vi­ciu nou din toamna lui 2027: întâi cele ale sta­tu­lui, apoi, până la sfâr­și­tul lui 2028, și cele ale pri­mă­ri­i­lor. (Sursa: Trezoreria Finlandei)
• Cum îl folo­sești: pe openprocurement.fi alegi o insti­tu­ție (de exem­plu un minis­ter sau o uni­ver­si­tate) și vezi fur­ni­zo­rii și fac­tu­rile ei, an de an.

Cine a pri­mit spri­jin de la stat și cât s-a chel­tuit față de cât s-a pro­mis.

• Por­ta­lul de trans­pa­rență al Minis­te­ru­lui de Finanțe (transparenzportal.gv.at) adună din 2013 plă­țile și sub­ven­ți­ile sta­tu­lui. Ori­cine poate căuta pro­gra­mele de spri­jin și vedea câți bani au mers către fie­care grup de bene­fi­ci­ari.
• Cu iden­ti­ta­tea digi­tală, fie­care cetă­țean își vede pro­pri­ile sume pri­mite. Numele per­soa­ne­lor fizice nu sunt publice. În sep­tem­brie 2025, minis­te­rul a anun­țat că fir­mele vor apă­rea pe nume de la 1.500 de euro pri­miți în sus (îna­inte, pra­gul era de 10.000 de euro). (Sursa: Vienna.at)
• Pen­tru fon­du­rile euro­pene de redre­sare (echi­va­len­tul PNRR-ului nos­tru), por­ta­lul publică pri­mii 100 de bene­fi­ci­ari, cu sume și măsuri. (Sursa: Transparenzportal)
• Sepa­rat, Par­la­men­tul aus­tr­iac are o pagină care com­pară, pe fie­care minis­ter, buge­tul apro­bat cu ce s-a chel­tuit efec­tiv, inclu­siv în anul în curs. (Sursa: Parlamentul Austriei)
• La nivel local, plat­forma Offener Haushalt („Buge­tul des­chis”) arată din 2013 buge­tele a peste o mie de pri­mă­rii. Fie­care pri­mă­rie decide dacă își publică datele.

Un sis­tem por­nit de volun­tari, ajuns obli­ga­to­riu pen­tru tot sta­tul.

• Pro­zorro a por­nit în 2014 ca pro­iect al unor volun­tari. Din august 2016, toate insti­tu­ți­ile sta­tu­lui ucrai­nean sunt obli­gate să-și facă achi­zi­ți­ile prin el. (Sursa: Harvard Kennedy School)
• Ori­cine poate vedea pe prozorro.gov.ua orice lici­ta­ție publică: cine a par­ti­ci­pat, ce oferte au fost, cine a câști­gat și cu ce con­tract. Pro­gra­mul are codul des­chis, deci ori­cine îl poate stu­dia.
• Pe lângă el, DOZORRO lasă cetă­țe­nii și aso­ci­a­ți­ile să sem­na­leze lici­ta­ți­ile sus­pecte. Până în 2020 au fost sem­na­late pro­bleme în peste 33.000 de lici­ta­ții, iar în aproape 8.700 din­tre ele pro­ble­mele au fost corec­tate. (Sursa: Open Contracting Partnership)
• Sta­tul ucrai­nean anunță eco­no­mii de mili­arde de dolari, dar ele sunt cal­cu­late față de pre­țuri esti­mate, deci greu de veri­fi­cat. Mai impor­tant: sis­te­mul func­țio­nează și în tim­pul răz­bo­i­u­lui.
• Pen­tru Româ­nia e un exem­plu apro­piat: o țară vecină care a con­struit un ase­me­nea sis­tem por­nind de la ini­ția­tiva unor cetă­țeni.

Un număr unic care urmă­rește fie­care con­tract, pas cu pas.

• Stan­dar­dul pen­tru date des­chise des­pre con­tracte (în engleză, Open Con­trac­ting Data Stan­dard) dă fie­că­rui con­tract public un număr unic. Cu el poți urmări con­trac­tul la fie­care pas: lici­ta­ția, câști­gă­to­rul, con­trac­tul sem­nat, plă­țile, modi­fi­că­rile și fina­li­za­rea. (Sursa: Open Contracting Partnership)
• Peste 50 de guverne îl folo­sesc, prin­tre ele Ucraina, Ita­lia, Fin­landa și Olanda.
• Româ­nia și-a pro­pus în pla­nul pen­tru guver­nare des­chisă să publice lici­ta­ți­ile de pe e-lici­ta­tie.ro în acest for­mat, pe data.gov.ro, dar pro­iec­tul s-a oprit și a fost amâ­nat. (Sursa: Open Government Partnership) Azi, datele româ­nești în acest for­mat vin doar de la o orga­ni­za­ție inde­pen­dentă, pe opentender.eu.

Un regis­tru care nu poate fi modi­fi­cat pe ascuns: util, dar nu sufi­cient sin­gur.

• Pe scurt, blo­c­k­chain este un regis­tru digi­tal păs­trat în multe copii, în care o înre­gis­trare nu mai poate fi ștearsă sau schim­bată pe ascuns.
• Ce poate: dă sigu­ranța că o plată sau un con­tract, odată înre­gis­trat, rămâne așa cum a fost scris.
• Ce nu poate sin­gur: nu veri­fică dacă datele intro­duse sunt ade­vă­rate. O infor­ma­ție greșită rămâne greșită, doar că pen­tru tot­dea­una. Are nevoie, în con­ti­nu­are, de insti­tu­ții care intro­duc corect datele.
• Până acum, OCDE a con­sta­tat (2020) că în sec­to­rul public au fost mai ales pro­iecte-pilot mici. (Sursa: OCDE) Colum­bia a tes­tat teh­no­lo­gia la achi­zi­ții publice, iar rapor­tul Foru­mu­lui Eco­no­mic Mondial a numit rezul­ta­tul „nede­cis”. (Sursa: Forumul Economic Mondial) Fili­pine a anun­țat în 2026 că își pune buge­tul pe un ase­me­nea regis­tru, dar rezul­tate măsu­rate nu există încă.
• De aceea, cel mai bine func­țio­nează împre­ună: date publice și stan­dar­di­zate, ca în Fin­landa și Ucraina, plus un regis­tru care nu poate fi modi­fi­cat pe ascuns. Mode­lul Noua Româ­nia pro­pune toc­mai o trans­pa­rență totală a flu­xu­lui finan­ciar al sta­tu­lui, expli­cată pe înțe­le­sul ori­cui.

Sco­pul, banii, rezul­ta­tele și bene­fi­ci­a­rii, pe ace­eași pagină.

• Din august 2024, Japo­nia are un site public (rssystem.go.jp) cu fișele de eva­lu­are a apro­xi­ma­tiv 5.000 de pro­grame ale sta­tu­lui. Pen­tru fie­care pro­gram vezi sco­pul, buge­tul, cât s-a chel­tuit, ce rezul­tate și-a pro­pus, ce a obți­nut, cum a fost eva­luat și cine a pri­mit banii. Când un pro­gram are mulți bene­fi­ci­ari, fișa poate arăta doar pe cei mai mari. Datele pot fi des­căr­cate de ori­cine. (Sursa: ASCII.jp)
• În 2025 și 2026, sta­tul japo­nez a tes­tat pro­grame de inte­li­gență arti­fi­ci­ală care citesc aceste fișe și ajută la eva­lu­a­rea lor. (Sursa: Dempa Digital)
• O idee ușor de pre­luat: în 2025, par­ti­dul Team Mirai a publi­cat gra­tuit un pro­gram cu cod des­chis care arată pe un gra­fic, direct din con­ta­bi­li­tate, de unde vin și unde se duc banii unui par­tid. Îl poate folosi orice par­tid. (Sursa: ITmedia)

Nu doar cât s-a chel­tuit, ci ce s-a schim­bat în viața oame­ni­lor.

• La fie­care doi ani, Minis­te­rul de Finanțe din Sin­ga­pore publică un raport des­pre rezul­ta­tele sta­tu­lui în patru mari dome­nii: șanse pen­tru toți, la orice vârstă; un trai de cali­tate și durabil; un vii­tor comun; o eco­no­mie puter­nică. Fie­care dome­niu are indi­ca­tori măsu­ra­bili, de exem­plu rata de ocu­pare a popu­la­ției. Ultima edi­ție a apă­rut în noiem­brie 2024. (Sursa: Ministerul de Finanțe din Singapore)
• Un deta­liu de one­s­ti­tate: minis­te­rul explică public că apro­xi­ma­tiv 20% din chel­tu­ie­lile anu­ale ale sta­tu­lui sunt plătite din câști­gu­rile rezer­ve­lor țării, nu din taxe. (Sursa: Ministerul de Finanțe din Singapore)

Fie­care chel­tu­ială, notată după efec­tul ei asu­pra mediu­lui.

• Din 2021, la fie­care pro­iect de buget, Franța publică o anexă în care fie­care chel­tu­ială a sta­tu­lui pri­mește o notă după efec­tul asu­pra mediu­lui: favo­ra­bilă, mixtă, nefa­vo­ra­bilă, neu­tră sau nee­va­lu­ată. Nota se face pe șase cri­te­rii: schim­bă­rile cli­ma­tice (redu­ce­rea lor și adap­ta­rea la ele), apa, deșe­u­rile, polu­a­rea și natura.
• Datele sunt publice și pot fi fil­trate de ori­cine, pe fie­care dome­niu al buge­tu­lui. (Sursa: data.gouv.fr)

Ori­cine are peste 13 ani pro­pune și votează.

• Prin pro­gra­mul OmaS­tadi („Ora­șul meu”), locu­i­to­rii din Hel­sinki decid cum se chel­tu­iesc 10 mili­oane de euro din buge­tul ora­șu­lui. Votul ulti­mei runde a avut loc în mar­tie 2026, online, cu iden­ti­fi­care elec­tro­nică sigură. Pot vota toți locu­i­to­rii de la 13 ani în sus. (Sursa: Primăria Helsinki)
• Pașii: oame­nii fac pro­pu­neri, spe­cia­liș­tii pri­mă­riei le veri­fică și le esti­mează cos­tul, urmează votul, apoi pro­iec­tele câști­gă­toare sunt deta­li­ate împre­ună cu cetă­țe­nii și con­stru­ite în 1-3 ani.
• În cele patru runde de până acum, locu­i­to­rii au decis în total 32 de mili­oane de euro. Prin­tre câști­gă­tori: saune publice, locuri pen­tru îno­tul de iarnă și acti­vi­tăți pen­tru tineri. (Sursa: OmaStadi)

Pro­pun și votează chiar și copiii de la 7 ani.

• Din 2014, pari­zie­nii pro­pun pro­iecte pen­tru oraș, iar ser­vi­ci­ile pri­mă­riei veri­fică dacă se pot face și cât costă. Pro­iec­tele rămase merg la vot, la urne sau online. Pot pro­pune și vota toți locu­i­to­rii de la 7 ani în sus.
• În pri­mii 10 ani: 768 de mili­oane de euro, peste 21.000 de idei, 1.345 de pro­iecte câști­gă­toare și peste 3.400 de lucrări ter­mi­nate. O tre­ime din bani au mers în car­ti­e­rele mai sărace. (Sursa: Primăria Parisului)
• În 2025, la a 11-a edi­ție, au câști­gat 104 pro­iecte. (Sursa: Primăria Parisului)

Orice pri­mă­rie din Româ­nia o poate folosi, fără cos­turi de licență.

• În 2016, Pri­mă­ria Bar­ce­lo­nei a lan­sat Deci­dim („Să deci­dem”), o plat­formă online cu cod des­chis, gra­tu­ită, pen­tru pro­pu­neri, dez­ba­teri, voturi și urmă­ri­rea pro­iec­te­lor. (Sursa: Decidim)
• După soco­teala pro­iec­tu­lui, peste 500 de orga­ni­za­ții o folo­sesc azi, prin­tre ele Comi­sia Euro­peană, New York și chiar Hel­sinki.

Și pro­pu­neri pen­tru a tăia chel­tu­ie­lile inu­tile.

• Din 2018, cetă­țe­nii sud-core­eni pot pro­pune tot anul pro­iecte pen­tru buge­tul națio­nal. Un grup de cetă­țeni le eva­lu­ează și le ordo­nează, iar guver­nul decide ce intră în pro­iec­tul de buget.
• Pen­tru 2026 au intrat 9 pro­iecte, de 13,7 mili­arde de woni, iar pro­pu­ne­rea pen­tru 2027 este de 301 mili­arde de woni. Nou­ta­tea din 2026: oame­nii pot pro­pune și ce chel­tu­ieli inu­tile să fie tăi­ate, cu o recom­pensă de până la 6 mili­oane de woni. (Sursa: Hankyung)

O idee puter­nică, care arată și cât con­tează cos­tu­rile.

• Din 2008, prin sis­te­mul Furu­sato Nozei („impo­zi­tul pen­tru ora­șul natal”), japo­ne­zii pot tri­mite o parte din impo­zi­tul lor local ori­că­rei loca­li­tăți din țară. Suma le este scă­zută aproape în între­gime din impo­zit, iar loca­li­ta­tea le tri­mite un cadou din pro­du­sele ei.
• În anul fis­cal 2025 s-au strâns apro­xi­ma­tiv 1.331 de mili­arde de yeni, un record. Lec­ția: cos­tu­rile (cado­uri, reclamă, trans­port, comi­si­oane) au înghi­țit 47,9% din bani, deci doar puțin peste jumă­tate a ajuns efec­tiv la loca­li­tăți. (Sursa: Ministerul Afacerilor Interne din Japonia)
• De aceea, Japo­nia strânge regu­lile trep­tat: cado­u­rile sunt limi­tate la 30% din dona­ție, punc­tele de fide­li­tate ofe­rite de site-uri au fost inter­zise din octom­brie 2025, iar limita chel­tu­ie­li­lor de pro­mo­vare scade pas cu pas până în 2029.

Poți decide sin­gur unde merge o mică parte din impo­zi­tul tău.

• Sala­ri­a­ții pot tri­mite până la 3,5% din impo­zi­tul pe veni­tul din sala­riu către o aso­ci­a­ție, o fun­da­ție sau un cult, com­ple­tând for­mu­la­rul 230. Pen­tru veni­tu­rile din 2025, ter­me­nul a fost 25 mai 2026. (Sursa: ANAF)
• For­mu­la­rul se tri­mite online prin Spațiul Privat Virtual al ANAF, prin por­ta­lul e-guver­nare sau prin aso­ci­a­ția aleasă, iar ale­ge­rea poate fi păs­trată pen­tru doi ani.
• Limita: din 2023 nu mai pot folosi for­mu­la­rul cei cu acti­vi­tăți inde­pen­dente, iar din 2024 nici cei care au doar pen­sie. (Sursa: Ce acte îți trebuie)

Oame­nii plă­tesc mai ușor când au încre­dere și văd legă­tura din­tre taxe și ser­vi­cii.

• Un raport al OCDE din 2019 arată că dorința oame­ni­lor de a-și plăti taxele de bună­voie depinde mult de încre­de­rea în stat și de cât de sim­plu e să plă­tești, nu doar de amenzi și con­troale. Oame­nii se simt mai bine plă­tind când văd o legă­tură clară între taxe și chel­tu­ieli. (Sursa: Tax Notes, despre raportul OCDE)
• Ace­lași raport spune cin­stit că legă­tura din­tre cali­ta­tea ser­vi­ci­i­lor și plata taxe­lor diferă de la o regiune a lumii la alta.

Infor­ma­ția corectă schimbă ce cred oamenii; o scri­soare gene­rală nu e de ajuns.

• Un stu­diu din Texas, publi­cat în 2025, a ară­tat că oame­nii își închi­puie ade­sea greșit unde se duc taxele, iar infor­ma­ția corectă le-a schim­bat păre­rea și chiar felul în care au acțio­nat, mai ales când au văzut ce pri­mesc ei înșiși. (Sursa: NBER)
• În Bel­gia, scri­so­rile tri­mise tutu­ror con­tri­bu­a­bi­li­lor des­pre ser­vi­ci­ile publice nu au cres­cut plata taxelor; cel mai bine au func­țio­nat scri­so­rile sim­ple și clare. (Sursa: Universitatea Tilburg)
• Con­clu­zia: o bro­șură gene­rală nu ajunge. Func­țio­nează infor­ma­ția con­cretă, per­so­nală și veri­fi­ca­bilă, adică exact ce oferă sis­te­mele din acest arti­col.

O sin­gură eti­chetă mare poate ascunde mai mult decât arată.

• Un stu­diu al Uni­ver­si­tă­ții din She­ffi­eld (2018) a com­pa­rat mai multe vari­ante ale rezu­ma­tu­lui fis­cal bri­ta­nic. Oame­nii au fost mai mul­țu­miți de chel­tu­ie­lile sta­tu­lui când marea cate­go­rie „aju­toare soci­ale” a fost împăr­țită în cele patru părți ale ei: ser­vi­ci­ile soci­ale, pen­si­ile func­țio­na­ri­lor publici, aju­toa­rele pen­tru pen­sio­nari și cele pen­tru oame­nii în vâr­stă de muncă. (Sursa: Universitatea din Sheffield)
• Lec­ția pen­tru orice sis­tem: cate­go­rii clare și deta­li­ate, nu eti­chete mari și vagi.

Mii de ochi văd mai mult decât un sin­gur con­trol.

• Când datele sunt publice, ori­cine poate observa o pro­blemă. În Ucraina, cetă­țe­nii și aso­ci­a­ți­ile au sem­na­lat pro­bleme în peste 33.000 de lici­ta­ții, iar aproape 8.700 au fost corec­tate (deta­lii în sec­țiu­nea 2).
• Insti­tu­ți­ile știu că sunt văzute, așa că și chel­tu­ie­lile devin mai atente.

Datele există, dar sunt împrăș­ti­ate și greu de citit.

• Minis­te­rul Finan­țe­lor publică, pe pagina de transparență bugetară, rapoar­tele de exe­cu­ție a buge­tu­lui fie­că­rei insti­tu­ții publice. Limita: rapoar­tele sunt pe fie­care insti­tu­ție în parte și greu de com­pa­rat.
• Lici­ta­ți­ile și con­trac­tele publice se văd pe e-licitatie.ro, iar datele anu­ale se pot des­cărca de pe data.gov.ro. Limita: arată ce s-a cum­pă­rat, nu și dacă lucra­rea a fost făcută bine.
• Din 1 iulie 2022, toate fac­tu­rile fir­me­lor către insti­tu­ți­ile publice trec obli­ga­to­riu prin sis­te­mul elec­tro­nic RO e-Fac­tura al ANAF. (Sursa: Fiscalitatea.ro) Datele pen­tru un por­tal ca cel fin­lan­dez există, deci, deja.
• Ce lip­sește: nu există un cal­cu­la­tor ofi­cial „unde se duc taxele mele” și nici un „buget pen­tru cetă­țeni”, adică o expli­ca­ție sim­plă a buge­tu­lui. Repu­blica Mol­dova publică în fie­care an un ase­me­nea „Buget pen­tru cetă­țeni”.

Peste pra­gul minim la trans­pa­rență, foarte jos la par­ti­ci­pa­rea cetă­țe­ni­lor.

• În stu­diul inter­națio­nal Open Bud­get Sur­vey 2025, Româ­nia are 62 de puncte din 100 la trans­pa­rența buge­tu­lui (pra­gul pen­tru „sufi­cient” este 61; în 2015 și 2017 avea 75). La par­ti­ci­pa­rea cetă­țe­ni­lor are 13 puncte din 100, în creș­tere de la 7. Pen­tru com­pa­ra­ție, Ucraina are 41. (Sursa: International Budget Partnership)
• Stu­diul notează că Româ­nia nu publică un buget pen­tru cetă­țeni. Par­te­ne­rul de cer­ce­tare din Româ­nia este aso­ci­a­ția Funky Citi­zens. (Sursa: Funky Citizens)

Înce­pu­turi bune, încă la scară mică.

• Pri­mul expe­ri­ment a fost la Cluj-Napoca, în 2013, în car­ti­e­rul Mănăș­tur. (Sursa: OIDP)
• În 2022, 13 reșe­dințe de județ aveau pro­grame de acest fel, cu 33,65 mili­oane de lei în total, adică apro­xi­ma­tiv 0,2% din veni­tu­rile lor, deși 25 de reșe­dințe apro­ba­seră deja hotă­râri pen­tru ele. (Sursa: HotNews)
• Exem­ple din 2026: Ora­dea, cu un buget par­ti­ci­pa­tiv de 1,5 mili­oane de lei, și Cluj-Napoca, cu un pro­gram pen­tru pro­iec­tele tine­ri­lor. (Sursa: Forbes România)
• Pla­nul Româ­niei pen­tru guver­nare des­chisă 2025-2027 pre­vede un pro­iect-pilot cu buge­tare par­ti­ci­pa­tivă în trei admi­nis­tra­ții locale. (Sursa: Open Government Partnership)

Luăm tot ce e mai bun de la fie­care.

• Chi­tanța fis­cală anu­ală în Spa­țiul Pri­vat Vir­tual al ANAF, ca în Marea Bri­ta­nie și Aus­tra­lia: fie­care con­tri­bu­a­bil își vede impo­zi­tul împăr­țit pe dome­nii. Datele de chel­tu­ieli pe dome­nii există deja, pen­tru că Româ­nia le rapor­tează ori­cum Uniu­nii Euro­pene.
• Un buget pen­tru cetă­țeni, în fie­care an, scurt și pe înțe­le­sul ori­cui, ca în Repu­blica Mol­dova.
• Un cal­cu­la­tor pe site-ul fie­că­rei pri­mă­rii, ca în Sue­dia: îți scrii sala­riul și vezi unde merge impo­zi­tul local.
• Fac­tu­rile insti­tu­ți­i­lor publice, publice și ușor de cău­tat, ca în Fin­landa, por­nind de la datele din RO e-Fac­tura.
• Un număr unic pen­tru fie­care con­tract public, de la lici­ta­ție până la ultima plată, după stan­dar­dul inter­națio­nal folo­sit în Ucraina și în alte peste 50 de țări.
• O fișă de rezul­tate pen­tru fie­care pro­gram al sta­tu­lui, ca în Japo­nia: ce și-a pro­pus, cât a cos­tat, ce a obți­nut.
• Mai multă buge­tare par­ti­ci­pa­tivă, cu o plat­formă gra­tu­ită pre­cum Deci­dim și cu sume mai mari decât azi.
• Un regis­tru al plă­ți­lor sta­tu­lui care nu poate fi modi­fi­cat pe ascuns, ca o garan­ție în plus pen­tru toate cele­lalte.